.
- Unui Pastor i s-a dat sa pastoreasca o suta de oi,
- In dorinta Stapanului de-ai aduce, dua sute inapoi.
- Dar Pastorul nostru n-a vegheat, si-n poiana prin pustie,
- A pierdut saizeci de oi, lupul le-a furat fara ca el sa stie.
- Cand a aflat Pastorul s-a gandit si si-a spus in sine,
- Iata ce voi spune: Stapanului cand va veni la mine.
- Cele saizeci de oi rasvratite, au fugit in pustie Stapane,
- Nu eu l-am lasat, ci ele au plecat, lasandu-ma pe mine.
- Oile care cu adevarat au vrut sa ma urmeze, au venit,
- Iar pe cele mai bogate si grase, eu nu le-am parasit.
- Din dragoste le-am ocrotit si chiar le-am explicat,
- Pericolul si riscul la care s-au expus, oile ce-au plecat.
- M-as fi dus sa le caut, dar era intuneric si frig Stapane,
- Iar la stana, berbeci si oile grase aveau nevoie de mine.
- Nu cred ca erau lupi, sau alte animale salbatice prin zona,
- De fapt oile pierdute, m-asteptam sa vina singure la stana.
- Stapane! am pierdut doar saizeci, dintre cele fara grasime,
- Care nu aduceau lana, ci doar consumau hrana de la stana.
- Cele saizeci Stapane, nici nu dadeau toate branza si lapte,
- Erau niste mielusele sterpe, rasvratite si lipsite de fapte.
- Cat despre mielusei si oitele rebele care s-au pierdut,
- Lasa-i Stapane, ca numai durere de cap si necaz mi-au facut.
- Sa stii ca eu sunt un Pastor bun, rabdator si tin mult la ele,
- Dar nu pot sa ma las condus, de niste mei si mielusele.
- Sunt rai si rebeli, si-mi creeaza probleme chiar si la stana,
- Foarte obraznici, se lupta sa ia hrana de la oaia batrana.
- Plini de obraznicie, imi spun acesti mielusei chiar si mie,
- Sa-mi las limba mostenita, si sa le vorbesc in limba lor dorita.
- Sa-i vezi doamne cu cata indrazneala si ce mi-au mai cerut,
- Sa-mi las oile grase, sa m-a ocup si de ei, si sa-i duc la pascut.
- Cata lipsa de caracter si respect, la niste melusei pierduti,
- Dupa ani de zile, sa vina ei la turma, plini de rani si batuti.
- Le-am dat noi pastori si berbeci Stapane! o lectie buna,
- Cu bice, pietre si ciomage, i-am gonit de la stana.
- N-am trimes caini, dulai sa-i alerge departe-n pustie,
- Ca nici-odata acesti mielusei si oite, la noi sa nu mai vie.
- Ne-am unit mai multi pastori, berbeci, si-o oaie batrana,
- S-a scoatem tot behaitul, de limba straina din stana.
- Noi te stim interesat, in calitate si nu-n cantitate Stapane,
- Asa ca ne-am hotarat, sa alungam mielusei rai de la stane.
- Sa stii Stapane! ca eu i-am iubit, pe acesti mielusei ai tai,
- Dar m-au suparat, si n-am sa mai alerg prin pustiu dupa ei.
- As vrea sa stii, caci chiar daca-am ramas cu patruzeci de oi,
- In sufletul meu, ele sunt peste o suta, si-s grase si vioi.
- Stapane! eu sunt un pastor bun si plata mi-se cuvine,
- Nu uita ca din tinerete, am lasat totul si te-am slujit pe tine.
- Iar cat despre aceste oite rasvratite si mielusei ai tai,
- Eu inca-i iubesc, si-am sa ti-o dovedesc, ca ma rog pentru ei.
Stapanul:
- Pastor viclean si necredincios! eu ti-am dat o suta de oi,
- Si ti-am cerut sa-mi aduci „nu patruzeci” ci doua-sute inapi.
- Ce te-a determinat si cum de-ai putut sa-ti permiti,
- Sa vi la mine doar cu o parte, dintre mieluseii iubiti?
- Ti-am spus: "ca m-am jerfit pentru eii si cat de mult ii iubesc",
- Ai stiut si faptul ca m-am dus la tatal, cerul sa li-l pregatesc.
- Sa pleci din fata mea, pastor: viclean, rau si prefacut,
- O viata-ntreaga ai fost siret; si niciodata nu te-am cunoscut.
- Dupa faptele facute, si ca drept rasplata Stapanul suparat,
- L-a luat pe pastorul nedrept si viclean, si-n foc la aruncat.
Tinerii:
- Fratilor! acestea sunt luptele prin care am trecut in ultimi ani,
- Si aceasta-i viata de crestin, a Tinerilor Romani Americani.
- Pentru faptul, ca nu intelegem prea bine limba parinteasca,
- Cerem predica, si-n limba engleza-n biserica romaneasca.
- Din unsprazece ore, de progame si mesaje la saptamana,
- Duminica vrem, doar treizeci de minute, predica-n limba straina.
- Dar nu ne dau, nici macar atat pastorii nostri fara constiinta,
- Prefera sa ne pierdem si sa pierim, din lipsa de cunostinta.
- Doamne Isuse! noi toti venim azi la tine c-o rugaminte,
- Indurate si de noi, si nu ne lasa sa ne pierdem Parinte.
Tinerii Romani Americani
tineriiromaniamericani@yahoo.com
http://tineriiromaniamericani.blogspot.com/
P.S. Aveti permisiune noastra, sa recitati aceste versuri in
Bisericile Romane. Va multumim. Multa pace va dorim.
Destinul tragic, al Tinerilor Crestini din Diaspora Romana:
Iubiti frati romani, spre deosebire de toate stirile crestine din lumea virtuala, publicatiile noastre reprezinta o drama tragica, care caracterizeaza si ilustreaza vieti reale, ale crestinilor romani din Diaspora. Articolele noastre reprezinta un conflict foarte complex si puternic, cu intamplari si situatii tragice, care se da intre doua generatii crestine. Cea mai afectata si lovita-n soarta generatie suntem noi, tinerii romani nascuti sau crescuti in America si Canada, care de ani de zile ne luptam pentru: supravietuire, recunoastere si acceptare in bisericile romane. A doua generatie sunt frati mai in varsta si pastorii nostri, care de-o viata se lupta din rasputeri, pentru a-si pastra si mentine: pozitiile dominante, puterea totala, si controlul absolut in bisericile dansilor. Pastorii si lucratorii nostri in general, datorita impotentei dansilor de-a predica si-n limba engleza, eii sunt ingroziti ca vor fi inlaturati de la putere de catre generatia tanara, si ca rezultat isi vor pierde functiile si salarul. Frati mai invarsta si batrani din poporul roman sunt inspaimantati, ca acceptandune si pe noi isi vor pierde: limba, cultura, oboceiurile si traditiile romanesti din biserici. Noi tinerii traim groaza de-a fi respinsi si alungati, groaza unui necunoscut care ne pandeste la usa, groaza izolari si a singuratati din bisericile romane, cat si pericolul de-a ne pierde pentru todeauna de la credinta... Cititi in continuare...
Iubiti frati romani, spre deosebire de toate stirile crestine din lumea virtuala, publicatiile noastre reprezinta o drama tragica, care caracterizeaza si ilustreaza vieti reale, ale crestinilor romani din Diaspora. Articolele noastre reprezinta un conflict foarte complex si puternic, cu intamplari si situatii tragice, care se da intre doua generatii crestine. Cea mai afectata si lovita-n soarta generatie suntem noi, tinerii romani nascuti sau crescuti in America si Canada, care de ani de zile ne luptam pentru: supravietuire, recunoastere si acceptare in bisericile romane. A doua generatie sunt frati mai in varsta si pastorii nostri, care de-o viata se lupta din rasputeri, pentru a-si pastra si mentine: pozitiile dominante, puterea totala, si controlul absolut in bisericile dansilor. Pastorii si lucratorii nostri in general, datorita impotentei dansilor de-a predica si-n limba engleza, eii sunt ingroziti ca vor fi inlaturati de la putere de catre generatia tanara, si ca rezultat isi vor pierde functiile si salarul. Frati mai invarsta si batrani din poporul roman sunt inspaimantati, ca acceptandune si pe noi isi vor pierde: limba, cultura, oboceiurile si traditiile romanesti din biserici. Noi tinerii traim groaza de-a fi respinsi si alungati, groaza unui necunoscut care ne pandeste la usa, groaza izolari si a singuratati din bisericile romane, cat si pericolul de-a ne pierde pentru todeauna de la credinta... Cititi in continuare...
